Sunt două dintre primele cuvinte pe care le învățăm și două pe care le folosim cel mai des în primii ani de viață. Încărcat de semnificație unic unic pentru fiecare persoană, dar universal pentru toată lumea, variații ale cuvintelor mama și tata poate fi găsit în numeroase limbi, datând de secole în urmă, dacă nu de milenii. Dar cât de vechi sunt acele cuvinte specifice? Și de ce îi chemăm pe părinții noștri de ei, oricum?
Potrivit lui Carrie Gillon, cofondator al Quick Brown Fox Consulting , care deține un doctorat în lingvistică și co-gazdă podcastul lingvistic Cartofii prăjiți vocali , cuvântul exact al „mamei” este de fapt destul de recent, în marea schemă a lucrurilor. Prima utilizare documentată a acestuia datează doar din 1867. Înainte, spuneam „mami” (datând din 1844) sau, dacă te duci și mai înapoi, „mamă” (care a fost folosită pentru prima dată în anii 1570) .
„Dar„ mama ”sau echivalentul său se întoarce cu mult timp în urmă (4500 î.e.n.) și nu este sigur cât de departe merge„ tatăl ”(cel puțin 1500 î.e.n.),” spune ea.
Gillon explică faptul că „mamă” este ceea ce lingviștii numesc „reduplicare” (sau o dublare) din indo-europeană, un predecesor sau rădăcină, limbă pentru engleză, greacă, sanscrită și multe altele. (A fost o limbă comună de la aproximativ 4500 î.e.n. până la aproximativ 2500 î.e.n.) De aceea, originile comune ale „mamei” pot fi găsite în limbi, atât antice, cât și moderne, în toată Europa, Orientul Mijlociu și nu numai. De exemplu, cuvântul grecesc pentru mamă este „mamme”, în timp ce este „mamă” în latină. Persanii, rusii, lituanienii și francezii spun cu toții „mama”, în timp ce galezii folosesc cuvântul „mam”.
Acestea fiind spuse, multe limbi non-indo-europene au cuvinte care seamănă cu aceste cuvinte „ma-”, de la „māṁ” hindus la „mo” coreeană, „Deci poate că se întoarce mai departe de asta”, sugerează Gillon. „Dar nu toate limbile folosesc acest formular, deci nu este universal. Foarte, foarte frecvent - poate chiar aproape universal - dar nu universal. '
În timp ce prima utilizare cunoscută a „tatălui” este în jurul anului 1500 î.e.n., Gillon spune că, la fel ca „mama”, este probabil mult mai veche. Din nou, există forme în multe limbi indo-europene, cum ar fi greaca („tata”), sanscrită („tatah”), irlandeză („daid”) și galeză („tad”). „Ar putea exista și alte cuvinte pentru„ tată ”pe care nu le cunosc în aceste limbi”, subliniază Gillon. „Și nu este clar cât de universal este tatăl sau cât de îndepărtat este”.
vis de a ateriza fluture pe mine
Se crede că aceste cuvinte provin din faptul că, indiferent de locul în care se află în lume, bebelușii tind să facă sunete de bâlbâit asemănătoare pe măsură ce încep să vorbească - folosind de obicei consoane mai moi produse de buze, cum ar fi B , P și M , făcând cuvinte precum „babă”, „tată” și „mamă” tipic „protowords” timpurii.
Lingvistul Roman Jakobson a declarat că bebelușii scot sunetele pentru „mamă” ca „ușor murmur nazal” în timpul alăptării, ceea ce ar putea explica de ce există o asemenea asemănare între țări și culturi cu puțin altceva în comun.
„Acest lucru este plauzibil, chiar dacă este puțin amuzant”, spune Gillon. „Deoarece este unul dintre primele sunete pe care le învățăm și scoatem sunetul în timp ce alăptăm, poate este primul lucru pe care îl spunem, iar părinții din întreaga lume și timpul îl transformă într-unul dintre cuvintele pentru mamă. Speculativ, dar posibil.
Pentru a descoperi mai multe secrete uimitoare despre a-ți trăi cea mai bună viață, Click aici să ne urmăriți pe Instagram!
